Pagina 166

redusă. Pe cer s-au adunat din senin norii şi o ploaie cum nu se întâmpla să cadă în ţinutul acela, s-a abătut peste ei. Mulţimea sta neclintită în jurul lui Isus, pe ţărm şi în apă, aşteptând să vadă ce va urma. Dar Isus ca şi cum nu ar fi simţit ploaia, continua să spună: "Din sângele Tatălui, care este parte din Viaţa Supremă, aţi înviat voi înainte de a fi. Şi aţi fost făcuţi după aceea făpturi mărunte şi apoi ceea ce sunteţi prin voia Lui şi trecerea zilelor din Ceruri. De aceea voi face şi Eu astăzi, ceea ce Tatăl Meu a făcut la începuturi, pentru ca voi să vedeţi şi să spuneţi celor ce vor veni după voi, că Dumnezeu este Viaţa cea Veşnică, din care o parte numită Isus se află în trupurile voastre. Şi va trebui s-o preţuiţi cum se cuvine, pentru ca la ceasul desprinderii, să vă puteţi înălţa împreună cu ea la Ceruri. "

Preoţii îl  urau  pe  Isus,  dar în  faţa mulţimii adunate nu puteau face nimic. Se mulţumeau doar, să

spună între ei: "Şarlatan! Este un vraci, un farsor. "

Isus îşi continua predica. Mulţimea aştepta înmărmurită să vadă minunea pe care Isus le-o promisese. După aceea, Isus le-a cerut oamenilor să iasă din apă, zicând: "Cine crede că Eu sunt Fiul lui Dumnezeu şi Viaţa cea Veşnică, din care o parte se află sădită în trupurile voastre şi în trupurile semenilor voştri, să îngenuncheze la picioarele Mele. Cine nu crede că Eu sunt Dumnezeu parte din Tatăl şi din Viaţa cea Veşnică, să piară din faţa Mea, pentru că acela mă va vinde morţii, pe care voi învinge-o spre pilda puterilor Mele şi a întoarcerii credinţei în voi. Nu există Dumnezeu mai presus de Tatăl şi credinţă dreaptă decât în El, ca stăpân al celor a căror materie a înviat-o,