adapta la ceea ce urmează să facă, după desprinderea sa de gravitaţia terestră. într-o formă infinit mai evoluată decât cea de pe Terra, în spaţii nesfârşite şi sub protecţia puterii divine, sfinţii din Ceruri vor crea prin ei înşişi, vieţi nebănuite. Suprafeţe mari din Univers vor fi transformate în grădini asemeni Pământului şi cine va ţine în acele trupuri locul lui Isus, dacă nu viaţa sfinţilor creaţi de acesta. Logica aceasta este adoptată de trup, după modelul treptelor care reprezintă succesiunea lumilor cu sensul de evoluare spre Cer. Crearea materiei a fost realizată prin organizarea realităţii extradivine, după modelul Sinelui Suprem, iar învierea ei, prin transformarea Sinelui din realitate nepalpabilă în fluid care să curgă din Creator în creaţie (sângele divin) apoi, prin perpetuare genetică, din creaţie în ea însăşi, până la transformarea acesteia în trupurile vii ale sfinţilor. Materializarea Sinelui în formă fluidă este legătura dintre Dumnezeu şi trupul care urma a se cunoaşte pe sine şi a da naştere miracolului învierii.
Materia divină în trup este sângele care-I conţine pe Dumnezeu. Miracolul acestei investiri sfinte în materia înviată prin prezenţa Sa este secretul pe care Creatorul încearcă să i-1 dezvăluie prin cuvântul Său, creaţiei surde, la mesajul care vine din sine.
întreaga existenţă vie a materiei este legată într-o formă directă sau indirectă cu sângele divin. Desprinderea divinităţii din trup (moartea) începe prin declanşarea unui proces chimic ireversibil, în această materie. Materializarea bruscă şi efectivă a acestei componente cu divinitatea duce, în situaţii accidentale, la retragerea surprinzătoare a Vieţii Supreme din trup.