materialist şi să observe că el nu este un complex de întâmplări, cum a fost tentat să creadă de la început. Dumnezeu, care este evident prezent în fiinţa umană, a rămas în continuare mascat de un val al aparenţelor, care mereu s-a interpus între El şi cei ce trebuiau să-1 cunoască. Insă în lucrarea lui Dumnezeu încolţea în mod nevăzut, succesul experienţei Sale. Drumul spre cucerirea Universului se deschidea, iar începutul acestei deschideri se afla în sufletul omului, în care după moartea şi învierea lui Isus s-a născut dorinţa nestăpânită de cunoaştere. Şi aceasta constituia cel dintâi pas. Progresul economic care avea să urmeze, era menit să-1 înnobileze pe om cu gloria cea nouă a puterii lui, dar şi cu gloria divinităţii asupra gândirii împovărătoare a trupului. Tehnologia îl fascina pe omul înnoit, iar goana după descoperirea de noi tehnologii, înlocuia treptat goana după iluzii. De la desprinderea de iluzii şi până la descoperirea lui Dumnezeu în trup în chip de Viaţă, iar în Univers în chip de Viaţa Supremă, nu i-a mai rămas omului, decât trecerea timpului imperturbabil, căci sub influenţa acestei treceri, Diavolul slăbeşte. Deşi este de natură materială, tehnologia reprezintă copia preparaţiei dinăuntrul universului divin şi elementul esenţial al desprinderii trupului de Pământ pe care Viaţa Supremă 1-a luat în calcul, atunci când i-a spus omului: "Te vei desprinde de Pământ cu propriile tale mijloace şi te vei înălţa la Ceruri