Aliaj cu Dumnezeu
Cad trupurile-n timp ca în prãpãstii
cãci pleacã Viata într-un fel de vis,
din fiecare om pe care populându-l
la transformat întâi în Paradis.
Mor secolele ca-n topirea vremii,
când Dumnezeu pe Terra trece-n grabã,
de parcã timpul n-are altã treabã
decât sã-i fie pas.
Pierd siruri de secunde ceasurile zilei
din timpul mãsurat cu interes,
la storsul vremii clipelor tot ies,
mai mici secundele.
Si astfel generatiile mor
cu Cerul în priviri si în gândire,
tot aspirând la punctul de sosire,
al învierii.
E inutil sã crezi cã Dumnezeu
e bun prieten si un imun complice
în câte omul vrea sã îl implice
în locul lui.
Dar cui sã-i scrii pe suflet cu divin
mesajele Vietii din materie,
când tocmai Dumnezeu pe trup îl sperie
de-i stã prea mult în fatã.