din care şi materia trupului face parte. în continuare, mesajul cuprinde explicaţii legate de clarificarea poziţiei trupului faţă de Creatorul său, prin următoarele precizări: "Dumnezeu sunt Eu, Viaţa cea Mare care creează toate universurile după modelul Ei. Cine comunică cu Mine mă are pe Mine, deci este chipul Meu." în condiţiile în care Dumnezeu se înfăţişează ca Viaţă Supremă perfect structurată şi atotcuprinzătoare, personajul divin, devine o utopie catastrofală a trupurilor create. Personalitatea divină conţine toate elementele normale şi paranormale, din punct de vedere logic, pentru a se constitui pe Sine. Aparent lipsită de afecţiune, Ea constituie perfecţiunea iubirii adevărului etern. Necunoscut trupului, acest adevăr îi este transmis prin următoarea afirmaţie care îl face pe Dumnezeu ferm pe drumul dreptăţii pe care o sugerează spunând: "Eu pentru tine am plâns o singură dată!" adică, ideea că perfecţiunea nu va accepta în sistemul ei de valori compromisul. Trupul a reuşit să comunice cu Dumnezeu aproape de la început, fiindcă îl conţinea pe acesta în el. Regnul animal nu comunică cu divinitatea pentru că nu conţine în trup Viaţă Divină, care să facă posibilă inducerea mesajului său. Favorurile, făcute trupului prin prezenţa în el a Vieţii Divine, sunt însă plătite cu imposibilitatea opţiunii apartenenţei la divinitate.
