pună omului în faţă mai puţină iluzie, iar aparenţelor urma să le descopere echivalenţe autentice.
Dar astăzi zilele divine ale lui Dumnezeu s-au
scurs, căci anii au trecut şi Isus vine şi strigă din trupuri:
"Ceasul celei din urmă desprinderi s-a apropiat la mai
puţin de trei zile. Căutaţi-mă, căci numai împreună cu
Mine vă puteţi desprinde de trecutul materiei voastre.
Când mă veţi vedea în trupul vostru, nu mă veţi
recunoaşte după numele pe care mi l-aţi dat, ci după
forma pe care mi-a dat-o Tatăl Care este identică şi
acum, ca şi la început, cu forma Lui. Iar între ceea ce
veţi vedea şi ceea ce aţi crezut despre Mine, nu-i decât
distanţa milioanelor de ani, care au trecut. "
Eternitatea umană se apropie, prin trecerea trupurilor din sfera morţii terestre, în sfera longevităţii universale. Care va fi asigurată de înălţarea la Cer, cu mijloacele materiale ce urmează a fi create. O parte a oamenilor nu a murit niciodată, ci şi-a schimbat doar trupul. Dar cine este vinovat, pentru că oamenii cred în moarte? Cine este vinovat pentru că omul se raportează la ceea ce piere, nu la ceea ce rămâne.
A crede şi a şti sunt lumi diferite. Dar vai, aparenţele pe cine înşeală, dacă nu tot pe omul care nu vede dincolo de ele. Pentru că nu poate înşela Diavolul, cât pot înşela aparenţele.
Viaţa Divină din trup i-a cerut Tatălui să facă dreptate, spunându-i: "Ţie Doamne îţi mărturisesc, că nu trupul este duşmanul Meu, ci iluziile lui, pentru că nu omul ucide trupurile în care sunt zidit, ci iluzia dreptăţii pe care o face. "Auzind acestea, Dumnezeu a dezlegat puterea cunoaşterii, care în viziunea Sa va distruge universul aparenţelor şi va slăbi gândirea diabolică. Pentru ca omul să poată pătrunde în Universul cel Mare şi de acolo să poată vedea că, cea mai sinistră perioadă din evoluţia lui, a fost vremea luptei împotriva lui Dumnezeu.