Destinul cuvântului care tulburã
Ce aventurã zace în luminã !
Ochii nu s-au deschis privirilor încã !
Cine sã vadã învierea din care rostesc
aceste cuvinte,
când toti sunt ocupati ?
Mã tem cã voi fi înteles
ulterior trãirii destinului;
moartea rostirii survine
când cuvintele se topesc
în ceara timpanelor sparte.
Cui sã propãvãduiesc evanghelia
adevãrului altei Lumini,
când, trupurile par stãpânii ironici
ai lumii divine ?
Cu ce degete sã palpez flacãra ratiunii
când arderea nu este o simplã înfocare,
ci moartea unei existente perpetue ?