puteţi accepta că Dumnezeul din Ceruri şi Cel de pe Pământ sunt doar o poveste, când vedeţi bine că sunteţi vii cu adevărat şi încă nu se ştie de ce?
Dacă Universul este real este limpede că şi Creatorul Universului este real, iar principiul de funcţionare a lumii materiale este copia principiului de funcţionare al lumii divine.
Intre un centru de emisie şi staţiile din jurul lui, legăturile se fac printr-o relaţie de tip emiţător-receptor. Această realitate tehnică a fost creată copiind în subconştient, modelul divin al inducţiei dintre Viaţa Supremă şi Viaţa din trupuri, căreia îi aparţin toate inspiraţiile ulterioare ale omului. Nu tu ai puterea comunicării cu Dumnezeul din Ceruri, ci Viaţa ta are această putere, fiindcă Ea face parte din Dumnezeu, iar între tine şi Viaţa ta, legătura se face prin sângele material şi divin, prin care te-ai unit cu Dumnezeu la începuturi. A trăi împreună cu Dumnezeu nu este acelaşi lucru, cu existenţa prin El ca fenomen biologic firesc. A trăi împreună cu Viaţa Supremă înseamnă a avea faţă de Viaţa din trup şi prin aceasta şi faţă de Viaţa din Infinit, o atitudine care să te facă demn, ca în finalul experienţei în care eşti parte, să devii posesorul Vieţii nu doar prin tangibilitate, ci prin sfinţire. Spre deosebire de oameni, sfinţii vor avea propria lor Viaţă, în cadrul unei existenţe divine a materiei, curăţată de confuzie şi iluzii. Prezicerea viitorului divin al omului, nu face parte din pronosticurile unui autor de cărţi, ci din realitatea pregătită de Dumnezeu pentru creaţia Sa, în care s-a investit în mod autentic. Minunea învierii umane este mult mai mare privită din afara universului