Astfel că sirenele, trebuiau să se adapteze la acest mod de viaţă, care fără îndoială, urma să le schimbe. în câteva sute de mii de ani, trupurile lor, cu înotătoare şi aripioare în formă de vâsle, s-au schimbat într-un hibrid şi mai curios, care aducea a animal dar şi a peşte, a fiinţă nemaivăzută şi totuşi blajină. Care putea să se caţere uşor de crengile subţiri, să înoate ori să se deplaseze pe uscat, într-un mod ciudat.
In toată acea perioadă însă, nici Dumnezeu Tatăl şi nici Isus nu s-au materializat în vreun fel, lăsând Viaţa din trup să lucreze liberă asupra materiei, s-o modeleze după ideea pe care Creatorul Lumii o avusese dinainte. Din cer, ploile cădeau cu regularitate, vegetaţia se înmulţea, ambianţa pe continentul ales de Isus era tot mai bună. Fiindcă, împreună cu făpturile în care vieţuia Isus, nu mai trăiau pe acel continent, decât păsările venite în zbor şi micile insecte născute din lăstărişuri şi frunze.
* * *
Continentul, creat în deşertul celui mai înalt podiş tropical, era izolat de restul uscatului prin ape adânci şi nisipuri fierbinţi. Oaza creată acolo era leagănul noilor făpturi divino-materiale, care urmau să se răspândească în cele patru zări, pentru a popula cu Viaţă Superioară, întreg Pământul.
Animalele apărute din sirene se deosebeau de celelalte animale, prin faptul că Viaţa lor era parte din Dumnezeu şi nu creaţie auxiliară acelei lucrări. Ele sufereau repetate transformări şi selecţii, şi din ceea ce