trebuit să fie din acel moment, trecerea ireversibilă dar şi inepuizabilă din prezent spre ceea ce începuse să uite. Dar Dumnezeu Ie-a atras atenţia, că ceea ce văzuseră până atunci nu este totul, spunându-le: "Lumina este bună când Cerul nu are nevoie de odihnă. Dar întunericul va fi creat, ca să se răcorească în el lumina creată de Mine." Şi-a întors privirea în Sine şi în interiorul Lui nu a găsit ceea ce îşi propusese să facă: întuneric. Atunci a recurs la altă soluţie şi a zis: "Când se vor odihni stelele va fi noapte şi aceasta se va numi întuneric. " Şi brusc lumina stelelor s-a mai potolit şi pe partea opusă lor, planetele au rămas în beznă. Atunci a apărut pentru întâia oară noaptea. Prezenţa apei pe unele planete schimbase ambianţa deşertică a spaţiului şi sub binecuvântarea cuvântului divin, ea devenise sângele vegetaţiei care urma să apară. în creaţiile Sale, Tatăl, investeşte totdeauna ceea ce are mai bun în El. Şi apa, copia sângelui Său, era unul dintre aceste lucruri, care trebuia să pregătească aşternut pentru ceea ce Dumnezeu ştia că va face. Ea avea gustul Vieţii şi Creatorului îi plăcea acest gust. Şi culoarea ei era asemeni culorii Vieţii Supreme şi această culoare nu putea fi schimbată. Dar, cum Dumnezeu îşi propuse să creeze culori pentru toate lucrurile din universul cel nou, şi-a întins într-o tresărire puterile peste Univers şi a zis: "Din tot ce am creat până acum, doar apa va rămâne neschimbată. Ea are gustul Meu şi culoarea Mea. Şi puterile ei vor fi parte din puterile Mele. Din ea se va naşte ceea ce nu se poate naşte decât din Mine. " Apoi a tăcut. Şi din invizibilul Lui duh, s-au desprins particule de pulbere cromatică. Materia s-a colorat, după