că şi Tu eşti Dumnezeu. Şi atunci scaunul acesta de judecată, este al Tău." Isus s-a simţit mâhnit de
la care guvernatorul îl supunea, dar nu i-a răspuns. A gândit însă pentru Sine: "Dacă te îndoieşti câtuşi de puţin de adevărul trupului Meu, înseamnă că nu eşti atât de necredincios pe cât pari. Ar fi rău dacă ai fi sigur, că Eu nu sunt Dumnezeu. " Apoi cu voce tare i-a răspuns: "Pentru puţina credinţă pe care o găsesc la tine, iată îţi spun; Eu sunt Fiul lui Dumnezeu parte din Viaţa cea Mare, care este Tatăl. Şi din care o parte este
f Viaţa Ta, zidită de El în trupul care acum mă judecă. Fiecare din voi prin Viaţa lui este legat la Viaţa Universală. Eu voi muri, pentru că am fost întrupat ca să mor în locul vostru, să salvez prin moartea Mea, trupurile voastre de la moartea cea adevărată. "
Oricât se ştia Pillat de crud, s-a cutremurat. Simţea că nu are în faţa lui un osândit oarecare şi glasul
i picioarele au început să-i tremure. Apoi a ieşit pe platoul din curtea palatului însoţit de Isus şi de soldaţii care-1 aduceau pe acesta. Şi în liniştea de mormânt care
s-a creat la apariţia Lui, a zis mulţimii adunate: "Mâine sunt Pastele, iar omul acesta este nevinovat. L-aş putea elibera. " Dar mulţimea adunată în curtea palatului, nici nu voia să audă. A început să ceară în cor eliberarea unui deţinut de-al lor, iar pentru Mântuitor, au cerut răstignirea strigând: "Condamnă-l! Răstigneşte-l!" Era vineri, după ceasurile amiezii şi fariseii îşi pierduseră răbdarea cu Isus. L-ar fi vrut înlănţuit şi biciuit spre pilda celor care propovăduiau credinţa Lui, iar apoi pus pe cruce şi schingiuit, asemeni oricărui tâlhar. Agitaţia creştea şi pentru că a doua zi erau Pastele şi fariseii ar fi