Eternitate gâlgâind prin umbre
De-ar fi pe cer o ranã trupul meu
senilã moartea m-ar cãuta-n zadar,
tot rãsfoindu-si mortii din ziar
uimitã ar fi sã vadã cã n-apar, printre trecuti.
As fi o ranã plinã de virtuti
cu mine vindecând eternitatea,
prea amplã pentru a-mi pierde jumãtatea
prea micã pentru a fi zãritã de-ncrezuti
si as rãmâne asa pe cer precum o umbrã;
materie ziditã-n asteptare,
pentru cei care mor un zid prea mare
pentru eternitate a alintare
cãci nu îi pasã cerului cu cine,
îsi pierde timpul vremea care vine.