care trăiesc şi dă-le sentimentul puterii" Isus a răspuns: "Nu vor crede în acest sentiment!" Dar Dumnezeu a continuat: "Dacă nu vor crede, sădeşte-le în suflet două rădăcini noi: Una a iubirii şi una a invidiei; Şi lasă-i singuri!" Dumnezeu ştia că va urma un adevărat război între oameni. Dar astfel, era sigur că lupta pentru glorie va duce la descoperirea misterelor naturii care ascundeau în ele şi căile de urcare la Cer. Apoi, Isus a continuat: "Dezleg această înţelepciune trupului Meu." A completat sufletele oamenilor, cu cele trei sentimente şi astfel a început marea lucrare, dar şi marele păcat. In timpul căruia, trupurile au început tot mai tare, să creadă că Viaţa din ele, este chiar propria lor Viaţă. Motiv pentru care Isus s-a văzut din nou obligat să intervină în lucrarea Sa, adresându-se de această dată trupurilor, spunând: "Nu v-am cerut să mă uitaţi, v-am dat doar puterea ca să trăiţi singuri. Eu vă sunt pe aproape, acum şi până la terminarea lucrării Tatălui Meu." Zadarnic. Era doar începutul apariţiei omului şi controlul asupra acestuia părea că va fi pierdut, pentru că, ceea ce provine din moarte, nu se dezminte. Şi atunci Isus s-a adresat iar Tatălui zicând: "Am făcut voia Ta, cu inima Mea". Iar Dumnezeu i-a răspuns: "Nimic nu este prea mult, pentru a se împlini Legea Tatălui, iar materia aceasta va deveni cu adevărat vie. Pune moartea, de la început la capătul fiecărui destin şi arată-o oamenilor, legând viitorul fiecărui trup creat prin Tine de faptele lui. Atunci ei vor vedea unde duce drumul lor şi unde trebuiau să ajungă şi te vor înţelege. Iar alegerea lor, va fi voia Mea. "
