E mult prea mare universul
pentru a fi imaginat de orisicine
Ce-ai creat Doamne si cu ce putere ?!
Ce ordine ai pus în lucruri
si cum ai transformat-o din Tine-n infinit ?
Cu ce ai gândit în loc de creier
iar de zidit cea ce-ai zidit, cãci brate n-ai;
cuvinte adevãrate n-ai rostit:
Cum ai fãcut ? Cui ordine ai dat
sã punã schele si sã facã loc,
în care spatiu ai aprins întâiul foc
cine a suflat în el,
cine a venit sã-ti dea vreun ajutor
sã stingã varul, sã facã cel dintâi cuptor
în care sã arzi stelele ?
Cum ai fãcut întâia galaxie cã n-a cãzut;
pe ce s-a sprijinit, cine a vãzut si unde
cum se creeazã cerul, material dar si divin deopotrivã
si cine te-a-nvãtat cum sã arzi fierul
în burta planetelor ? De unde le-ai adus ?
În ce ureche mare ca pe cercei le-ai pus
la gâtul cui, ce coliere ai legat
în care infinit stã primul cui bãtut,
de care mânã ?
Mã tot gândesc umil de-o sãptãmânã,
în ce încurcãturã am intrat
când am decis sã te întreb pe Tine;
cum ai ajuns chiar pânã în trupul meu ?
Tot un mister a fost, asemeni celui care
a-ntemeiat un infinit prea mare
pentru o ratiune oarecare ?