Când ai ridicat sabia împotriva Mea, trupul tău s-a umplut de credinţă. Acum priveşte şi vezi rănile pe care cuiele le-au lăsat în tălpile picioarelor Mele. Şi priveşte rănile pe care suliţele lor le-au lăsat în coastele Mele şi spune: Pe câţi oare îi va mai mângâia palma aceasta? "
Străjerul a privit rănile din tălpile picioarelor lui Isus şi rănile din coastele acestuia şi a zis: "Cu adevărat Tu eşti Dumnezeu, căci din mormântul acela nu ar fi ieşit nimeni." Apoi s-a ridicat şi a privit spre celelalte straje, spunându-le: "Nu există putere mai mare în faţa căreia să te supui, decât în faţa acesteia. Căci am văzut cu toţi, piatra de pe uşa mormântului prăvălindu-se ". Strajele celelalte nu au spus nimic dar continuau să privească înmărmurite spre Isus şi spre lumina care îl învăluia. Isus însă îşi aruncase privirea deasupra orizonturilor, cât putea cuprinde cu ochii şi cuprindea totul şi a început să murmure ca pentru Sine: "Aşa se vor pocăi rând pe rând toate trupurile, căci pocăinţa este schimbarea conştiinţei de la ceea ce crezi, la ceea ce există cu adevărat. Iar când vor şti totul, vor împlini totul"
Apoi lăsându-şi privirea către străjerul din faţa Lui, i-a zis: "Dă-mi haina ta. Căci mare este această onoare. întoarce-o pe partea cealaltă, ca să nu fiu socotit străjer, iar tu primeşte giulgiul acesta. Şi înveleşte-te cu el, apoi intră în mormânt şi stai acolo până la venirea ucenicilor Mei. Iar când vor veni, spune-le: Isus nu mai este mort. El a înviat şi s-a dus să vă întâlnească în Galileea. După aceea lasă-te în grija Mea." Străjerul a făcut după cum i-a cerut Isus şi a schimbat mantaua sa, pe giulgiul Mântuitorului, apoi a