mai multor odrasle care să crească şi să se înmulţească, sporind cu fiecare zi care va trece. "
Isus era alături de Tatăl şi priveau amândoi Lumea cea Nouă. Se bucurau văzând peştii care străbăteau adâncurile. Atunci, Isus i-a zis Creatorului: "Să nu-i lăsăm singuri!" Şi Creatorul i-a încredinţat puterea de a rămâne până la sfârşit în materia înviată şi a zis: "Tu eşti Viaţa din peşti, iar peştii sunt doar începutul. Ei se bucură de Tine, căci nu ştiu cine sunt. Când va muri cel dintâi peşte îi vei spune: " Viaţa ta s-a întors la Mine. Materia s-a întors la ceea ce a fost înaintea învierii. Trupurile, care vor fi demne să poarte în ele Viaţa Mea, vor fi şi cele a căror Viaţă nu va avea sfârşit."
***
Au lăsat apoi să treacă mii de ani pe Pământ, ani care erau zile în Ceruri, şi le-au dat peştilor şansa să se bucure de Viaţa pe care o aveau şi de Lumea cea Nouă în care trăiau. Uscatul a început să se umple de vegetaţie, de fiinţe mari şi minuscule pe pământ şi în aer. Ploile se repetau în mod firesc după regulile Pământului, iar vânturile băteau într-una polenizând florile. Viaţa începuse să devină un lucru firesc şi moartea să devină un lucru firesc. Isus a observat că viaţa vieţuitoarelor nu revine la El după moartea acestora şi i-a zis Creatorului: "Doamne, dar viaţa animalelor şi a păsărilor nu revine la Mine ". Şi Tatăl i-a răspuns: "Tu eşti Viaţa cea Veşnică, parte din Mine. La Tine se întoarce numai Viaţa pe care am sădit-o din