păscute în câmpia Mea. După ce le vei arăta adevărata lor menire şi marile Tale minuni, pe care le vei face pentru ochii lor, te vor ucide, dar Tu vei învia şi minunea aceasta va cuceri Pământul şi va zgudui conştiinţa în zilele care vor urma. Suferinţa trupului divin, le va arăta că suferinţa de care trupurile lor se plâng, este tributul plătit în schimbul învierii, căci o zi cu Dumnezeu în trup este mai scumpă decât un milion de zile ale materiei fără Dumnezeu. "
După transmiterea către Viaţa Supremă din trupuri a mesajului Său, Dumnezeu s-a oprit. Ceea ce auzea Isus de la Tatăl prin inducţia înţelepciunii Sale, nu erau lucruri noi pentru structura Sa, dar păreau stupide pentru trupurile umane care urmau să asiste la minunile făcute de Isus şi la supliciul Vieţii Divine: "Cum adică să fie ucis Dumnezeu!? " Părea incredibil. Chiar în chip de om, Isus era Viaţa şi în mod firesc Ea nu putea fi ucisă, ci, în cel mai rău caz osândită şi batjocorită după voia Ei. Dar totuşi dacă avea să se producă moartea lui Isus, iluzia acelei crime nu putea aparţine decât omului, care era cel mai mare producător de iluzii. In Univers, nu a mai putut fi creată o fiinţă producătoare de iluzii asemeni fiinţei umane, pentru că nici o altă materie înviată în Univers cu Viaţă Divină nu a fost atât de expusă contaminării cu divinitate, precum trupul uman. Chinul, la care urma să fie supus Fiul Vieţii Supreme, urma să arate lumii materiale, că bucuria de a te naşte, nu este decât o sclipire a morţii.