In sutele de ani care au urmat mesajului transmis de Isus prin întruparea Sa din Viaţa Divină în om, acesta a prins rădăcini atât de puternice la Roma, încât căderea în patima dogmei era inevitabilă. Căci Diavolul nu a contenit nici după învierea trupului divin din propria Lui moarte, să exploateze şi să folosească tehnica iluziilor, create de gândirea sa. Dar când Dumnezeu a cucerit Roma, a cucerit omul. Căci Roma urma să-i deschidă trupului ochiul lăuntric cu care să privească în sine. Inteligenţa divină lucra în mod aparent asupra conştiinţei fiecărui individ şi în mod evident asupra întregului Pământ. Maximă cum se crease pe Sine la începuturi, ea influenţa modificările care trebuiau făcute, dându-i Romei pofta şi puterea asupra lumii, pentru ca împreună cu ocupaţia militară, să ducă cu ea şi ocupaţia Legii celei Noi. S-o consolideze prin puterea armelor, iar în prelungirea acestora, prin puterea tehnologiei care avea să-1 conducă pe om, spre desluşirea misterului din interiorul său. Pentru că iluziile şi aparenţele îl îndemnaseră la căutarea fantomei divine în afara realităţii, pentru a-1 ţine departe de Dumnezeul adevărat. Goana trupului după desluşirea misterului materiei în forma lui tehnologică îl plasa pe om pe calea unei realităţi care în timp, trebuia să-1 scoată din spaţiul terestru, pentru a putea privi din afara Lumii, miracolul ei. Fascinaţie şi mister, universul tehnologic 1-a condus pe om spre realitatea trupului său, iar apoi spre realitatea universului Vieţii.
Ştiind că la timpul potrivit, omul îl va căuta pe Isus în propriul lui trup, Dumnezeu a deschis calea imaginaţiei spre interiorul acestei materii. Care avea să-i