Diavolul ar putea avea orice nume, care să însemne inteligenţa materiei rebele răzvrătită împotriva Invietorului ei. Nu ca scop, ci, ca şi consecinţă a implicării morţii într-o lucrare în care materia trupului nu poate rezista poverii de a fi vie, mai mult decât o perioadă scurtă de timp. Pentru că odată înviat, şi descoperind miracolul divin, trupul ar face orice ca să nu mai moară. Neavând acces în trup prin căile prin care Dumnezeu pătrunde în trup, Diavolul a găsit propriile sale căi, demontându-i omului din psihic, receptorii realităţii divine şi instalându-i în locul lor, o percepţie eronată a propriei sale realităţi. Ochiul este calea prin care inteligenţa malefică se strecoară în creier, ca să pună stăpânire pe subconştient. Diavolul fermecând privirea, aruncă din el în trup, prin ochi, amorţeala întunecată a magiei negre. Semnele puse în calea trupului spre a-1 orbi poartă în ele, în mod inexplicabil, puterea spiritului diabolic. O hipnoză indirectă realizată de materia Diavolului instalat în mod invizibil în semnele puse se produce şi guvernatorul antidivin intră în trup, începând să dezlege destinul firesc şi să înnoade în mod eronat, ceea ce corespunde scopului său. Neuronii se trezesc astfel bolnavi de o încâlceală oarbă, iar realitatea în gândirea ta biruită de Diavol se schimbă. Atunci, valori aparente se nasc pentru tine din exerciţiul diabolic şi singur îţi impui, fără nici o raţiune, recunoaşterea lor. Exerciţiul acesta începe prin naşterea în tine, a urii împotriva a tot ceea ce ţine de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este obstacolul cel mai greu de trecut. Hipnoza aceasta indirectă, realizată împotriva ta de semenii tăi, folosind semnele materiei, este una dintre
